Evaluare de pret si traducere documente prin email: albion@albion.ro

Nu ezitati sa ne contactati pentru a beneficia de serviciile unui traducator autorizat de engleza. Spre deosebire de marea majoritate a firmelor de traduceri din Romania, noi suntem disponibili oricand pentru dumneavoastra , NON-STOP , ceea ce inseamna ca ne puteti apela pentru  traducerile foarte urgente. Vom face tot posibilul pentru a va livra traducerile in cel mai scurt timp posibil si  fara ca acest lucru sa afecteze calitatea traducerii finale.

Traducatorii de engleza ai biroului nostru din Bucuresti sunt unii dintre cei mai experimentati disponibili in Romania, toti fiind autorizati de Ministerul Justitiei si avand o experienta de 5-20 ani in domeniul traducerilor si interpretariatului.

Putem efectua orice volum de traduceri engleza-romana sau romana-engleza in timp util pentru dumneavoastra.

Directii majore ale practicii traducerilor.

Directiile majore ale practicii traducerii in Vest pot fi ilustrate dupa exemplul traducerii in limba engleza :

Primele traduceri de calitate au fost facute in engleza de catre primul mare poet al sec. 14, Geoffrey Chaucer, care a adaptat din italiana dupa Giovanni Boccaccio propriul sau Knight’ s Tale si Troilus si Criseyde;  a inceput traducerea din franceza a Roman de la Rose; a finalizat o traducere din latina a lui Boethius. Chaucer a fundamentat traditia poetica engleza prin adaptari si traduceri din alte limbi  deja consolidate literar la vremea aceea.

Prima mare traducere in engleza a fost Biblia Wycliffe (1382) care dezvaluie slabiciunea unei proze englezesti nedezvoltate. De abia la sfarsitul sec. 15 incepe marea epoca a prozei Englezecu Thomas Malory Le Morte Darthur - o adaptare a Povestirilor Arthuriene atat de libera incat cu greu o mai putem numi traducere. Primele mari traduceri din epoca Tudor sunt Tyndale New Testament(1525) care a influentat Versiunea Autorizata (1611) si versiunea Lordului Bernes dupa Cronicles (1523-25) a lui Jean Froissart.

Intre timp, Renasterea din Italia marcheaza o perioada noua in istoria traducerii la Florenta odata cu sosirea, la curtea lui Cosimo de Medici a carturarului Georgius Gemistus Pletho cu putin timp ianainte de caderea Constantinopolului la Turci (1453). O traducere in  latina a operelor lui Platon a fost intreprinsa de Marsilio Ficino.. Aceasta traducere impreuna cu editia Latina a Noului Testament au creat la o noua atitudine in traducere. Pentru prima data, cititorii pretind/cer cu insistenta rigoare in redarea textului, pentru ca perceptele filozofice si religioasa depind de exactitatea cuvintelor folosite de Platon, Aristotel si Isus.

Literatura non-scolastica, totusi, continua sa se bazeze pe adaptare. Pleiada Franceza, poetii din Anglia in timpul dinastiei Tudor, si traducatorii din epoca Elisabeteana adapteaza teme dupa Horatiu, Ovidiu si Petrarca si dupa scriitori Latini moderni, formandu-si un stil poetic nou dupa aceste modele. Poetii si translatorii englezi incearca sa multumeasca un public nou, aparut odata cu ridicarea clasei mijlocii si cu dezvoltarea tiparului, prin lucrari care ar fi putut fi scrise de autorii originali, daca ei ar fi scris in Anglia timpului contemporan epocii lor.

Perioada Elisabetana a insemnat un progres considerabil pentru traducere, care a depasit simpla parafraza in cautarea unei echivalente stilistice ideale, insa , nici pana la sfarsitul acestei perioade - care se intinde pana la jumatatea sec. 17 - nu a existat o preocupare pentru acuratetea verbala.

In a doua jumatate a sec. 17, poetul John Dryden s-a gandit sa il faca pe Virgiliu sa vorbeasca folosind" cuvinte pe care probabil le-ar fi folosit daca ar fi fost in viata si ar fi fost englez.” Dryden, totusi, nu considera necesar sa emuleze subtilitatea si concizia poetului Roman. In mod similar Horatiu a suferit de pe urma stradaniei lui Alexander Pope de reduce “paradisul salbatic” al poetului grec la o ordine disciplinata .

De-a lungul sec 18, grija traducatorilor englezi s-a indreptat catre usurinta lecturii.  Tot ceea ce nu intelegeau intr-un text sau considerau ca l-ar putea plictisi pe cititor era omis. Ei considerau fericiti ca stilul lor de expresie este cel mai bun, si ca textele trebuie facute sa se conformeze traducerii lor.Cat despre scolastica/ dogmatica formala , ei nu i-au acordat mai multa importanta decat predecesorii lor, si nu s-au dat inapoi de la a face traduceri dupa alte traduceri in o a treia limba, sau dintr-o limba pe care o cunosteau precar, sau - ca in cazul “traducerilor” lui James Macpherson din Ossian - care sunt de fapt compozitii proprii ale traducatorului.

Samuel Johnson

In general, cu cat a fost mai mare schimbul si contactul dintre doua limbi, sau intre amandoua limbile si o a treia, cu atat a crescut raportul de metafraze si parafraze ce pot fi utilizate in traducerile engleza-alta limba sau alta limba-englezae.

Si totusi, din cauza miscarilor cuvintelor in “nise ecologice”, etimologia comuna este uneori inselatoare in gasirea intelesului curent intr-una sau alta dintre limbi. Englezescul actual, de exemplu nu trebuie confundat cu asemanatorul Frantuzesc actuel (care inseamna prezent, curent) sau cu Polonezul aktualny (prezent, curent) sau Rusescul..... (urgent, de varf).

Rolul translatorului de engleza pentru “trecerea in cealalta parte” a valorilor dintre culturi a fost comentat inca din vreamea lui Terentius, Romanul care a adaptat comediile Grecesti, in sec 2 Inainte de Christos. Rolul traducatorului de engleza nu este fara indoiala unul pasiv si mecanic, si de multe ori a fost comparat cu cel al artistului.  Terenul comun pare a fi conceptul de creatie paralela ce se regaseste la critici inca din vreamea lui Cicero. Dryden observa ca “ traducerea din engleza este un tip de desen dupa viata..” Compararea traducatorului de engleza cu un muzician sau actor se regaseste inca de la Samuel Johnson care face remarca despre Alexander Pope care il canta pe Homer la flageolet, in timp ce Homer insusi a folosit fagotul.

KRASICKI

Rolul special al traducatorului in societate a fost bine conturat in eseul publicat postum in 1803, de catre Ignacy Krasicki - “La Fontaine al Poloniei”, Primatul Poloniei, poet, enciclopedist, autor al primului roman polonez si traducator din franceza si greaca :

“ Traducerea.. este de fapt o arta atat valoroasa cat si foarte grea, si de aceea  ea nu este munca si soarta  mintilor comune/obisnuite ; ea ar trebui practicata de aceia care sunt ei insisi capabili sa fie actori, in momentul in care ei considera mai de folos sa traduca lucrarile altora decat sa le scrie pe ale lor, si pun mai presus de gloria personala serviciul pe care il fac tarii lor.”

Despre traduceri si traducatori: Martin Luther

Primul european care a afirmat ca cineva poate traduce satisfacator numai limba lui de origine a fost probabil Martin Luther, traducator al Bibliei in limba germana. Conform lui L.G. Kelly, incepand cu Johann Gotfried Herder in sec.18, a devenit axioma faptul ca cineva poate traduce bine numai in limba proprie.

Din combinatia acestor cerinte asupra traducatorului de engleza rezulta faptul ca nici cel mai complet dictionar sau tezaur nu poate constitui un ghid adecvat si complet pentru traduceri. Alexander Tytler, in Essay on the Principles of Translation (1790), subliniaza ca lectura asidua este un ghid mai bun/comprehensiv  pentru o limba decat dictionarul. Acelasi lucru, dar cu includerea ascultarii limbii vorbite, a fost sustinut si mai devreme, in 1783, de Onufry Andrzej Kopczynski, membru al Societatii Poloneze pentru Carti Elementare, care a fost numit  si“ultimul poet Latin”.